Eliberarea în Numele lui Isus
În societatea de astăzi și având în vedere mentalitatea noastră extrem de individualistă, a-i cere iertare lui Dumnezeu pare a fi o practică de modă veche și inutilă.
Căci omul modern nu se mai vede pe sine ca un păcătos și el laudă libertatea ca rod al emancipării sale personale.
Nu mai luptă împotriva păcatelor sale, dimpotrivă, face un pact cu ele pentru a le acomoda cât mai pașnic.
„Nu trebuie să răspund nimănui”, auzim des în jurul nostru.
Sau din nou: „Accept conform conștiinței mele și nimeni nu trebuie să-mi dicteze conduita mea”.
Aceste reflecții indică faptul că comportamentul pictural al primilor noștri părinți biblici (Adam și Eva) este încă al nostru.
La fel ca ei ne dorim acțiunea noastră liberă, vrem să ne definim propriile reguli și să nu fim responsabili și mai ales să nu fim responsabili în fața lui Dumnezeu. Înțelepții care au scris poveștile Genezei au fost observatori buni ai psihologiei umane.
Dar Isus Hristos a venit în lume pentru a-i lumina pe toți oamenii. Iar cei care devin Copii ai lui Dumnezeu prin botez primesc Cuvântul Său.
De atunci înainte, vocația lor esențială este să nu modifice relația de iubire și legământ pe care Dumnezeu a încheiat-o cu ei.
Toată Evanghelia este o invitație vehementă la iubire!
Vă dau o nouă poruncă, este să vă iubiți unii pe alții așa cum v-am iubit Eu. (Ioan 13, 34)
„La aceasta vom recunoaște că sunteți ucenicii Mei: dacă vă iubiți unii pe alții”. (Ioan 13:35)
„Să iubești pe Domnul Dumnezeu din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toată puterea ta și din toată mintea ta și pe aproapele tău ca pe tine însuți.” (Luca 10, 27)
„Toate bunurile mele le voi da săracilor, dacă nu am dragoste, nu sunt nimic”. (Pavel 1Co 13, 3)
Trebuie să recunoaștem că suntem în mod constant lipsiți de această poruncă majoră și de aceea îl jignim pe Cel care ne dă Numele Său: Isus Hristos.
Pentru a fi restabiliți în harul lui Dumnezeu, trebuie așadar să ne cerem iertare pentru toate greșelile noastre.
A cere iertare nu este o prescripție legală care ne-ar fi impusă din exterior.
A cere iertare lui Dumnezeu este Legea Iubirii înscrisă în inima fiecărui botezat.
Căci omul modern nu se mai vede pe sine ca un păcătos și el laudă libertatea ca rod al emancipării sale personale.
Nu mai luptă împotriva păcatelor sale, dimpotrivă, face un pact cu ele pentru a le acomoda cât mai pașnic.
„Nu trebuie să răspund nimănui”, auzim des în jurul nostru.
Sau din nou: „Accept conform conștiinței mele și nimeni nu trebuie să-mi dicteze conduita mea”.
Aceste reflecții indică faptul că comportamentul pictural al primilor noștri părinți biblici (Adam și Eva) este încă al nostru.
La fel ca ei ne dorim acțiunea noastră liberă, vrem să ne definim propriile reguli și să nu fim responsabili și mai ales să nu fim responsabili în fața lui Dumnezeu. Înțelepții care au scris poveștile Genezei au fost observatori buni ai psihologiei umane.
Dar Isus Hristos a venit în lume pentru a-i lumina pe toți oamenii. Iar cei care devin Copii ai lui Dumnezeu prin botez primesc Cuvântul Său.
De atunci înainte, vocația lor esențială este să nu modifice relația de iubire și legământ pe care Dumnezeu a încheiat-o cu ei.
Toată Evanghelia este o invitație vehementă la iubire!
Vă dau o nouă poruncă, este să vă iubiți unii pe alții așa cum v-am iubit Eu. (Ioan 13, 34)
„La aceasta vom recunoaște că sunteți ucenicii Mei: dacă vă iubiți unii pe alții”. (Ioan 13:35)
„Să iubești pe Domnul Dumnezeu din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toată puterea ta și din toată mintea ta și pe aproapele tău ca pe tine însuți.” (Luca 10, 27)
„Toate bunurile mele le voi da săracilor, dacă nu am dragoste, nu sunt nimic”. (Pavel 1Co 13, 3)
Trebuie să recunoaștem că suntem în mod constant lipsiți de această poruncă majoră și de aceea îl jignim pe Cel care ne dă Numele Său: Isus Hristos.
Pentru a fi restabiliți în harul lui Dumnezeu, trebuie așadar să ne cerem iertare pentru toate greșelile noastre.
A cere iertare nu este o prescripție legală care ne-ar fi impusă din exterior.
A cere iertare lui Dumnezeu este Legea Iubirii înscrisă în inima fiecărui botezat.